Așa-supranumita „bătălie” de la Nassyria este din mai 2004, la un an după ce forțele americane invadau pentru a doua oară Irakul, printre altele și în baza unor informații (false) obținute de serviciile secrete italiene cu privire la un presupus program nuclear al lui Saddam Hussein.
Subiectul bătăliei a primit faima necesară prin atunci-corespondentul TVR/RRA Radu Dobrițoiu și apoi printr-un scurt documentar de Mario Balint și Ilie Pintea[1]. Dobrițoiu, conform unei surse, este chiar finul lui Ciucă[2] și l-a urmat inclusiv în MApN. A fost un mare apărător al lui Ciucă pe subiectul plagiatului acuzat de Emilia Șercan, publicând inclusiv imagini ale lucrării de diplomă a jurnalistei ca și contra-acuză de plagiat.
Revenind la glorioasa bătălie, unitatea lui Ciucă făcea parte a brigadei mecanizate italiene Ariete, condusă de generalul Chiarini. Chiar site-ul NATO citează în mod clar cum brigada italiană a fost implicată în luptele din 6 aprilie și 14 mai 2004 cu forțele rebele Shia’a ale Ansar al Mahdi.[3]
Există mai mult decât o diferență semantică între luptă și bătălie. Dobrițoiu a povestit despre prima bătălie la care a participat armată română după al Doilea Război Mondial[4], cea din mai, exagerând ceea ce părea ori o patrulă regulată care a ajuns să fie atacată, ori, în cel mai bun caz, o expediție punitivă în orașul Nassyria. Aceste aspecte sunt evidente inclusiv în mini-documentarul celor doi jurnaliști (din care cel puțin unul, Mario Balint, are studii la Academia Mihai Viteazu[5]).
Este de menționat că un site italian care analizează „Bătălia Podurilor” din Nassyria discută despre ofensiva italiană din 7 aprilie. Practic, românii veneau peste o lună doar să vadă care e situația pe cele 3 poduri ale orașului, nicidecum la lupte grele, care se terminaseră cu săptămâni bune în urmă.[6] Dar faptul că bătălia aceea a fost transmisă drept prima bătălie de după al Doilea Război Mondial pentru armatele italiene (și vorbim, totuși, de un loc curățat de americani, cu mulți morți, conform unor cărți deja la a doua ediție, încă din martie 2004[7]) a fost preluat greșit de români și transmis în oglindă ca atare.
Chiar și generalul italian, prin implicarea brigăzii sale mecanizate în diferite acțiuni internaționale, are probleme de imagine, fiind acuzat că a ucis civili neînarmați.[8] În 2007, a fost decorat de Traian Băsescu cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Mare Ofiţer.[9]
Pe lângă exagerare, există și o doză de minciună. Dacă a fost prima bătălie, de ce sunt militari morți deja (2) în Afganistan, încă din 2003[10]? Unul dintre ei a fost împuşcat, în urma unui atac asupra transportorului amfibiu blindat. Aia nu mai e bătălie?
[1] Batalia de la Nasiriyah on Vimeo
[2] Biografii glorioase: Cum a fost legendat ministrul Ciuca drept erou de razboi in Irak | inPolitics.ro
[3] NATO – Biography: Lieutenant General Gian Marco Chiarini, Italian Military Representative to NATO
[4] Cine este Nicolae Ciucă şi cum a ajuns un militar de carieră la Palatul Victoria (alephnews.ro)
[5] Media – Mario Balint – Direcția de cultură Caraș-Severin (culturacaras.ro)
[6] The Battle of Nassiryah Bridges: The First Offensive of the Italian Army by World War II – Online Defense (difesaonline.it)
[7] An Nasiriyah: The Fight for the Bridges: Livingston, Gary: 9781928724049: Amazon.com: Books
[8] Bosnian Serb President Condemns EUFOR Operation (rferl.org)
[9] Decretul 80/2007 | Legislatie gratuita (legex.ro)
[10] Câți militari români au murit în Afganistan și cu câți soldați am participat în război: „Misiunea Armatei Române în Afganistan va rămâne în cărțile de istorie” – HotNews.ro