În fiecare an, în perioada Sărbătorilor, suntem îndemnați să fim mai buni și mai toleranți, în timp ce restul anului ne comportăm cum ne vine, cu insulte și grosolănii cotidiene, fie în trafic, la muncă sau cu vecinii. Mass-media și politicienii sunt cei mai vocali în a promova această falsă bunătate de sărbători, în timp ce ipocrizia și demagogia sunt constante în viața publică din România.
După primul an pandemic, 2020, în care ni s-au promis valuri de prosperitate de către guvernul Cîțu, realitatea a fost cu totul alta. Valurile au fost pandemice și devastatoare, înlocuind promisiunile de bunăstare cu mii de decese, cauzate de gestionarea deficitară a crizei. Anul 2021 a adus speranța vaccinurilor, dar și dezamăgirea unor politici incoerente și o scădere accentuată a nivelului de trai. În loc de soluții, am avut parte de conflicte politice interne și demiterea rapidă a liderilor care nu mai erau pe placul celor de la putere.
În 2021, Guvernul României continua să fie dominat de o elită militară și politică, care nu ezită să își promoveze prietenii și aliații, ignorând regulile și legile de bază. Numirea controversată a Paulei Cristea, un general în rezervă, în funcția de director de cabinet al premierului Ciucă, este doar un exemplu de încălcare a separării dintre politică și armată. Încălcările legii sunt trecute cu vederea de instituțiile care ar trebui să le sancționeze, iar mass-media mainstream nu îndrăznește să deranjeze liniștea conducătorilor.
Pe fondul acestor probleme, România devine tot mai indiferentă la corupția și incompetența celor de la putere. Managementul defectuos și legăturile de tip feudal dintre politicieni și afaceriști continuă să sărăcească populația, în timp ce elitele se îmbogățesc. În fiecare an, speranțele de schimbare se sting sub povara promisiunilor deșarte și a proiectelor eșuate, lăsând în urmă dezamăgire și resemnare.